Filmul care uneste Europa

intre toate manifestarile culturale organizate in Romania cu ocazia Zilei Europei, 9 mai, Festivalul Filmului European, ajuns la cea de a 6-a editie, are, cu siguranta, cea mai mare pregnanta, data fiind si cota sa de popularitate, demonstrata inca din prima zi, cand Sala Palatului s-a umplut de cinefili. Printre "alesi" se numara in acest an doi regizori romani: Nae Caranfil cu Filantropica si Lucian Pintilie, al carui film recent, Dupa-amiaza unui tortionar, va avea premiera romaneasca pe 15 mai. Din 10 pana pe 19 mai la Cinema Studio si din 21 pana pe 27 mai la Cinema "Elvira Popescu" al Institutului Francez, puteti vedea cum filmele unesc Europa. Autorul lui "Iris" a onorat deschiderea Zilelor Filmului European Sir Richard Eyre: "Sper sa vin sa lucrez in Romania" "Daca acum treizeci de ani, cand am fost prima oara in tara dv., cineva mi-ar fi spus ca intr-o zi voi prezenta un film al meu aici, la Bucuresti, i-as fi zis ca este nebun", ne-a marturisit, joi seara, de pe scena Salii Palatului, Richard Eyre (foto), innobilat in 1997 cu titlul de Sir. Dupa proiectia splendidului sau "Iris", marele om de teatru, convertit ca atatia dintre colegii sai si la film, s-a intalnit cu criticii si ziaristii dornici sa afle amanunte despre nasterea tulburatoarei evocari a personalitatii scriitoarei Iris Murdoch. Nu si-a dorit o biografie cinematografica, ceea ce l-a atras a fost "neobisnuita poveste de dragoste dintre doi oameni care trec peste toate incercarile". Da, a cunoscut-o pe celebra prozatoare, l-a cunoscut si pe John Bayley, sotul ei, nu i-a intalnit decat de doua ori, "dar asta este meseria mea, sa va fac sa credeti ca i-am stiut foarte bine". L-am intrebat pe Richard Eyre cum se explica extraordinarul fenomen la care asistam de vreo cativa ani si anume explozia unui cinematograf britanic ai carui autori sunt oameni veniti din teatru si care au spulberat toate diferentele dintre scena si ecran, atat de mult analizate de-a lungul timpului. Raspunsul a fost: "Exista deosebiri uriase, este drept, dar avem un bun comun, actorii. Oricat de frumoasa ar fi imaginea, oricat de iscusit ar fi montajul si de minunata povestea, fara cel care da viata fiintei umane nu exista film. El este moneda noastra comuna, a celor din teatru si cinema. Poate ar trebui sa ne gandim de ce regizorii veniti din publicitate, din videoclipuri, nu au stiinta lucrului cu actorii". Am continuat dialogul dupa conferinta de presa, indraznind sa aduc in discutie celebra afirmatie a cineastilor francezi ai Noului Val despre asa-zisa lipsa de talent a englezilor pentru cinema. "V-a suparat vreodata, mai ales ca adevarul se vede cu ochiul liber?" "Nu, m-a amuzat. Daca as sta de vorba cu Godard, i-as putea aminti si eu ca francezii nu sunt inzestrati pentru pictura, de exemplu. Ei si ?" Pentru ca a venit vorba: proiectul la care lucreaza in prezent Sir Richard Eyre impreuna cu Anthony Minghella (9 Oscaruri pentru "Pacientul englez") este o "love story pe fundalul secolului al XV-lea, ai carei eroi sunt pictorul florentin Filippo Lippi si o tanara calugarita. Scenariul lui Minghella este extraordinar, iar actorii vor fi Juliette Binoche si Xavier Bardem. Mai mult nu pot sa va spun. Ar mai fi totusi ceva. Din cate stiu, Minghella va veni in vara in Romania. Poate ne vom intalni aici". "Dupa-amiaza unui tortionar" de Lucian Pintilie - o marturie socantaNumeroasele moase (financiare) pe care le au astazi filmele lumii imping premiera lor nationala mult dupa ce au circulat pe la prestigioase festivaluri. "Dupa-amiaza unui tortionar", inclus in competitie la Venetia anul trecut, in sectiunea "Privire asupra Balcanilor" la Salonic, tot din toamna lui 2001, poate fi vazut, in sfarsit, si pe ecranele noastre miercuri, 15 mai, in cadrul Zilelor Filmului European, urmand ca, dupa cinci zile, sa intre in ceea ce se numeste circuitul comercial. Adaptand cartea Doinei Jela "Drumul Damascului", Lucian Pintilie semneaza un film despre ceea ce nu trebuie uitat si totusi se uita, despre fragilitatea memoriei, inclusiv cea a Raului, despre vinovatia indepartarii de amintirea ororilor. Un fost tortionar - Gheorghe Dinica, cel coplesit cu laudele criticilor de peste tot - este intervievat de o ziarista venita ca la un functionar al trecutului regim, intr-o frumoasa dupa-amiaza, undeva, intr-un sat de campie. "Marturia lui este socanta, respingatoare, stranie si, uneori, chiar fascinanta - explica Lucian Pintilie. Dar asa cum apare, este marturia unui tortionar. Singura pe care o avem si am hotarat sa o respect, sa nu o cenzurez. Cel mai grav lucru care se poate intampla este ca tipul acesta de discurs, atroce si cutremurator, sa fie cenzurat, asa cum incearca sa o faca fiul lui Tandara si adolescentii tampiti din film care prefigureaza, astfel, un nou fascism, cu o conotatie nationalista". Incepand cu titlul care, in neutralitatea lui, te loveste cu leuca in cap, "Dupa-amiaza unui tortionar" este un film dureros si inselator linistit, in comparatie cu miscarile nevrozate din ultimele creatii ale cineastului. Nu mania si-a pierdut-o Lucian Pintilie, ci speranta. Iris - o lectie despre dragoste intr-un timp al instrainariiLista de premii si nominalizari cu care a fost rasplatit filmul Iris in numai un an de la iesirea lui pe piata (nominalizari la Oscar 2002 pentru Kate Winslet si Judi Dench, Premiul Ursul de Aur, Berlin 2002 pentru regizorul Richard Eyre, 5 nominalizari BAFTA, nominalizare la premiul American Golden Globe 2002, Golden Satellite 2002, Premiul National Board of Review 2001, SUA, Premiul tanarului actor, pentru Hugh Bonneville (John tanar), Premiul BAFTA pentru Judi Dench, Golden Globe si Oscar pentru rol secundar obtinut de Jim Broadbent (John la maturitate) - ar fi fost de ajuns sa starneasca interesul pentru filmul Iris, prezentat joi seara in deschiderea celei de a 6-a editii a Festivalului Filmului European (10-27 mai). Important este ca toate aceste semne de recunoastere nu vin pentru un film comercial, caruia succesul de casa i se potriveste manusa, ci pentru o pelicula de o deplina eleganta a exprimarii, a carei cheie se afla intr-o simplitate tulburatoare a mijloacelor, dublata de complexitatea interpretativa, lucrata atent, ca in teatru, lumea din care vine regizorul. De-a dreptul dureroasa este permanenta pendulare a povestii de la o varsta la alta: tineretea dezinvolta, cu flacara din privirile femeii puternice, victorioasa, care stapaneste lumea prin cuvintele ei (cu o verva seducatoare o interpreteaza actrita Kate Winslet pe Iris tanara), alterneaza cu varsta ultima, cu inevitabila apropiere de moarte. Ar putea parea cruda insistenta cu care regizorul Richard Eyre urmareste chipul lui Judi Dench, interpreta scriitoarei la maturitate, daca n-ar fi absolut minunata expresivitatea acestei actrite. Caderea in mutenie si uitare din cauza bolii Alzheimer, care i-a ucis luciditatea de temut altadata, poate insemna la fel de bine o alunecare intr-o alta lume, o noua evadare, ultima, dar mai deplina decat toate cele pentru care o invidiase John Bayley, sotul ei, o viata intreaga. Desi mereu in umbra ei, a "celei mai stralucitoare femei din Anglia", cum a fost numita Iris Murdoch, asumandu-si, nu fara suferinta, locul doi, John este cel care ii ramane alaturi pana in ultima clipa, agatandu-se de fiecare urma ramasa din cea care a fost femeia vietii lui. Cu toata tristetea pe care o lasa in spectatori acest film, de undeva rasare, luminoasa, ideea ca nimic nu poate fi mai presus de dragostea ce uneste doua fiinte umane. Poate ca ea vine din imaginea cu care debuteaza filmul - regasita din nou pe parcurs - a celor doi, Iris si John, inotand impreuna indelung, printre razele soarelui reflectate in apa. Subtilitatea cu care regizorul a ales franturi din cartile scriitoarei, mai exact pe acelea in care ea vorbea despre importanta cuvintelor ce leaga oamenii si a iubirii, un alt fel de limbaj, face din acest film o importanta lectie de dragoste, intr-un timp al instrainarii oamenilor unii de ceilalti. (Iris - o coproductie Marea Britanie - SUA, 2001, scenariul Richard Eyre si Charles Wood dupa Elegii pentru Iris de John Bayley, imaginea Roger Pratt - va rula in curand pe ecrane).